Postari cu memoria si alimentatia

Memoria copiilor

In saptamana a 14 -a, un fetus isi poate aminti un stimul 10 minute mai tarziu si chiar mai mult decat atat, si-l poate aminti chiar si 24 de ore.

Bebelusii de pana la sase saptamani au o memorie pe termen lung de douazeci si patru de ore, spre deosebire de cei de 16 luni a caror memorie pe termen lung este de patru luni.

Stabilirea unei rutine zilnice ajuta la dezvoltarea memoriei.

Repetarea ritualului de joaca ii va ajuta pe cei mici sa capete indemanare si sa se adapteze la mediul inconjurator.

Este usor pentru copil sa-si aminteasca o noua indemanare capatata, prin exersarea pe perioade scurte de timp, decat prin reprize lungi de joaca.

Durata totala a timpului de joaca este de 18 minute. Impartirea acestui timp pe trei zile il va ajuta sa-si aminteasca doua saptamani, ceea ce a invatat.

Foarte important pentru ca un copil sa capete imdemnare este contextul. O alimentatie corespunzatoare in primele optsprezece luni de viata este cruciala pentru dezvoltarea memoriei pe termen lung, conform cercetatorilor. In conformitate cu unele studii realizate de cercetatori ai Universitatii din Iowa, “unii copii diagnosticati cu Deficit de atentie si hiperactivitate,  de asemenea au probleme de memorare si de aceea evaluarea lor va trebui sa fie separata de tratamentul propriu-zis”.

In perioada 0-3 ani, asa numita perioada a sugarului si a anteprescolarului memoria copilului are un caracter exclusiv spontan si este legata, fie de satisfacerea trebuintelor sale biologice, fie de repetarea unor stimuli, care, in virtutea acestui fapt, sunt retinuti de la sine.

In perioada imediat urmatoare ce se intinde de la 3 la 6 ani, perioada prescolara, memoria copilului sufera modificari importante. Este de fapt perioada cand se fac eforturi deosebite de a trece spre formele superioare si mai productive ale memoriei, care coexista insa cu cele simple si mai putin productive.

La copilul prescolar predomina mai ales memoria intuitiv-plastica, concreta ca si cea afectiva, in sensul ca se retin mai ales figurile si evenimentele imediate ca si tot ceea ce provoaca emotii puternice pozitive sau negative.

Perioada scolaritatii (6/7 ani ) atrage dupa sine modificari mult mai semnificative ale memoriei, care le intrec in semnificatie pe toate cele de pana acum. Noile conditii in care este pus sa traiasca si sa actioneze copilul, noile cerinte care i se pun in fata si pe care trebuie sa le rezolve atrag dupa ele urmatoarele schimbari mai importante ale memoriei : are loc disciplinarea si ordonarea desfasurarii ei dupa o anumita logica; memoria se intelectualizeaza,in sensul ca:

  • se sprijina tot mai mult pe ratiune, pe logica, pe intelegere;
  • devine voluntara prin excelenta;
  • capata o mare plasticitate datorita schimbului interpersonal de amintiri cu ceilalti colegi de clasa;
  • creste volumul ei, castiga suplete si fidelitate;
  • devine obiect al meditatie copilului care este interesat din ce in ce mai mult de cunoasterea particularitatilor memoriei sale, de posbilitatea de a-si depasi anumite deficiente.

In scolaritatea mica (6-10 ani) copilul desi memoreaza mecanic, incearca sa introduca o serie de repere intelectuale sau strategii de invatare; din ce-i vine in minte selecteaza ceea ce corescpunde solicitarilor, sarcinilor care i-au fost fixate; isi dezvolta mecanismul reproducerii care este totusi limitat la aceasta varsta.

In scolaritatea mijlocie(pubertatea : 11-15 ani) se dezvolta tot mai mult memorarea logica, copilului nu-i mai place sa „toceasca” ci sa sesizeze esentialul; copilul incearca sa-si formeze un stil al sau propriu de a memora; memoria sa devine mai economicoasa si deci mai eficienta; copilul intervine activ in toate procesele, dar mai ales in reproducere; se dezvolta mult memoria verbal logica.

In scolaritatea mare (adolescenta: 16-18-19 ani) elevului i se redesteapta curiozitatea, el vrea sa stie cat mai mult si cat mai bine sa-si formeze o cultura si mai ales faptului ca adolescenta este perioada marilor intrebari asupra omenirii, fericirii, destinului, creste foarte mult volumul memoriei sale, caracterul ei activ si selectiv se amplifica; acum se formeaza o cultura personala, de aceea selectivitatea este foarte mare; tot acum creste caracterul organizat, sistematizat al memoriei; copilul tinde si mai mult spre a-si perfectiona propria sa memorie, deoarece prin aceasta el poate sa se impuna in fata colegilor, poate sa epateze, sa impresioneze.

Citeste mai mult