Alergiile la sugar si copil

Stiati ca:

Aparitia unei alergii la copii poate fi prevenita prin:

  1.    alaptare;
  2.    introducerea in dieta a alimentelor solide dupa varsta de 6 luni;
  3.    evitarea laptelui de vaca, pana la varsta de 1 an;
  4.     introducerea in dieta a oualelor, dupa varsta de 18 luni;
  5.     evitarea alunelor, nucilor si fructelor de mare pana la varsta de 3 ani;

Exista o gama de situatii sau produse, care pot  provoca alergii:

  1.       intepaturile insectelor;
  2.       muscaturile animalelor;
  3.       alimentele;
  4.       produsele cosmetice;
  5.       vaccinurile.

Urticaria, raguseala, lacrimarea ochilor, deranjamentele stomacale, inflamarea zonei se numara prin simptomele frecvente ale alergiei.

Printre formele de tratament ale alergiei  la sugari si copii se numara:

  • Fitoterapia bazata pe infuzii de coada-soricelului, urzica, flori de levantica, muguri de coacaze negre;
  • Tratamentul cortizonic.

Imunoterapia se face cu ajutorul unor vaccinuri care reduc sesnsibilitatea organismului la anumite substante. Este recomandata numai in cazurile severe de alergie, mai exact pe o durata de peste trei luni de zile. Perioada de administare a vaccinulor poate varia intre doua saptamani si cativa ani in functie de severitatea bolii.

Alergia alimentara gastrointestinala este raspunsul imun la antigene alimentare.

Alergia alimentara este cunoscuta din secolul XX, cand a fost introdusa in alimentatia copilului laptele de vaca. Alergia la laptele de vaca survine la 2,5 dintre copii. Un procent cuprins intre 16 si 40 % dintre sugari sufera de alergie la laptele de vaca. Intoleranta cauzata de laptele de vaca, poate fi asociata cu tulburari aditionale. Sugarii alergici la laptele de vaca, au un risc cu 44% mai mare de a prezenta colici. Unii cercetatori apreciaza ca, intre 28 si 68% dintre copii, se constipa pe fondul alergiei la laptele de vaca.

Perturbarile legate de alergia alimentara sunt:

  • dermatita atopica;
  • refluxul gastroesofagian;
  • colicile abdominale;

Afectiunile gastrointestinale se clasifica altfel:

  • boli mediate cu debut acut;
  • boli mixte mediate cu debut tardiv/cronic;
  • boli mediate celular cu debut tardiv/cronic.

Intestinul este organul principal in alergia alimentara, fiind centrul de eliberare a antigenelor catre alte organe.

Simptome ale bolii la nivelului tubului digestiv:

  • durere;
  • greata;
  • varsaturi;
  • dificultati de absorbtie;
  • diaree;

Componentele alimentare care declaseaza aceste simptome sunt:

  • toxinele bacteriene;
  • grasimile;
  • lactoza;
  • cofeina;

In functie de varsta, bolile gastrointestinale se impart in:

  • tulburari primare la sugar;
  • tulburari care afecteaza sugarii si copii;
  • tulburari in afara perioadei de sugar;

Bolnavilor alergici la ambrozie li se declaseaza simtomele bolii dupa consumul de:

  • pepeni proaspeti;
  • cantalup;
  • afine;

Spre deosebire de categoria anterioara, persoanele alergice la mesteacan au hipersesnbilitate la consumul de:

  • rosii crude;
  • morcov;
  • telina;
  • alune;
  • mar.

In 1998, la Washington, medicii reuniti la un workshop au decis ca diagnosticare unei boli gastrointestinale la sugari si copii se va face pe baza urmatoarelor criterii:

  • relatia temporala dintre aparitia simpomelor si aliment;
  • lipsa cauzelor anatomice, metabolice, infectioase si inflamatorii;
  • apectele patologice compatibile cu o alergie;
  • testului de incarcare clinica sau a repetarii consumului, pentru a confirma alergia;
  • prezenta anticorpilor specifici alimentului;
  • esecul terapiei conventionale in cazul bolilor anatomice, functionale, metabolice sau infectioase;
  • ameliorarea, dupa eliminarea din dieta a proteinelor cauzale;
  • ameliorarea, dupa tratarea inflamatiei alergice;
  • similitudinea cu alte sindroame probate;
  • lipsa altei explicatii pentru reactia clinica;

In tratamentul alergiei la laptele de vaca, trebuie folosita o dieta restirictiva alternativa.

In cazul formelor cu mecanism celular se vor folosi:

  • formule lactice hidrolizate, cu o toleranta de 95% in randul copiilor;
  • formule lactice pe baza de aminoacizi, pentru cei la care alergia include prima solutie terapeutica.

In cazul formelor mediate celular este contraindicata folosirea produselor din soia, deoarece copii cu intoleranta la laptele de vaca, au o toleranta sub 50% a produselor din soia.

In cazul copiilor care au in familie antecedente de alergii alimentare esxista riscul mai mare, ca si ei sa fie alergici.

Toate aceste probleme se pot depista din timp prin vizita frecventa la un medic pediatru sau medic de familie.

Alergia la lactoza, nu trebuie confundata cu intoleranta la lactoza, cea din urma, fiind cauzata de incapacitatea organismului de a digera lactoza.

Fumatul si adolescentii

Stiati ca:

  • In 2007, conform unui raport realizat de Programul European de Studiu pentru  Alcool si Droguri, 65% dintre tineri erau fumatori, cei mai multi dintre ei nefiind inca majori.
  • Reclamele la tigari incurajeaza copii sa se apuce de fumat.
  • Copii si adolescentii aleg sa fumeze marca promovata cel mai agresi.
  • Reclamele pot submina efectul sfaturilor sau practicilor familiale.
  • Posibilitatea ca un copil sa se apuce de fumat, se tripleaza in cazul celor care au in familie un membru adult fumator.
  • Factorii care influenteaza alegerea in ceea ce priveste fumatul sunt de natura sociala, familiala si emotionala.
  • Pana la 8 ani copii percep continutul reclamelor ca pe un adevar.
  • In Suedia prin interzicerea reclamelor orientate spre copii sub 12 ani, s-a reusit o scadere a numarului de fumatori cu 20%.
  • Nicotina este pe primul loc, in topul substantelor cu efecte nocive , in urma unui consum excesiv.
  • In cazul adolescetilor care fumeaza zilnic, exista riscul ca ei sa consume si alte droguri.
  • Numarul adolescentilor care fumeaza, a scazut in SUA in 2011.
  • Printre bolile provocate de tutun se numara: emfizemul, cresterea tensiunii arteriale si diferitele forma de cancer.
  • Fumul de tigara contine aproximativ 2500 de substante nocive.
  • Femeile care fumeaza in timpul sarcinii, isi asuma un risc cu 30% mai mare de a naste prematur.
  • Femeile fumatoare pot avea o sarcina ectopica sau un avort spontan, intr-un numar mai mare decat cele nefumatoare.
  • Renuntarea la fumat in primul trimestru de sarcina creste sansele de a naste un copil sanatos la termen.
  • S-a demonstrat stiintific ca, in ciuda risculor pentru santate pe care si le asuma, cei care fumeaza nu se pot lasa, pentru ca nicotina este un drog cu grad ridicat de dependenta.
  • Nicotina face parte din grupa alcaloizilor si contine carbon ,nitrogen, hidrogen si oxigen.
  • In cantitate mai mare ea devine otrava pentru sistemul nervos, fiind introdusa in compozitia insecticidelor.
  • Persoanele care incearca sa se lase pot trece prin urmatoarele stari: iritabilitate, axietate, lipsa puterii  de concentrare, insomnie, furie, depresie,obosela si dorinta mai mare de a fuma.
  • Aceste simptome dispar dupa sase saptamani, desi fostul fumator poate avea dorinta de a fuma si la  jumatate de an sau un an, de cand a renuntat.
  • Prin intermediul fumatului nicotina ajunge la plamanii in curs de dezvoltare, patrunde in sange si de acolo in creier.
  • Nicotina creste concetratia de dopamina din creierul unui fumator.
  • La fel ca orice alt drog, nicotina ii ofera cosumatorului pe moment o stare de euforia si relaxare totala.
  • Bebelusii care sunt expusi la substantele din fumul de tigara, pot dezvolta sindromul ADHD.
  • Una dintre cele mai eficiente forma de combatere a efectelor produse de reclamele la tigari, este educatia sociala.
  • Printre factorii favorizanti ai fumatului juvenil se numara: prezenta fumatorilor in familie, dorinta de a experimenta, folosirea unor vectori de imagine in spoturile publicitare.
  • Marile firme de tigari investesc sume enorme in reclamele la tigari care au ca public tinta copii si adolescentii.
  • In medie la televizune copii si adolescentii urmaresc aproximativ 4000 de reclame pe an.
  • Exista o legatura intre filmele hollywdiene si epidemia fumatului in randul tinerilor din intreaga lume.
  • Producatorii de tigari sustin ca cea mai simpla forma de comunicare cu un consumator este pachetul.
  • Avertismentele de pe pachetele de tigari au o dimensiune aleasa cu grija, si nu reprezinnta o amenintare reala pentru consumator, ocupand doar 6% din suprafata pachetului.
  • Emfizemul pulmonar cronic are drept cauza primordiala fumatul.
  • Tusea matinala este o prima manifestare a bronsitei cronice care precede emfimezul pulmonar.
  • Evitarea fumului de tigara este o metoda buna de preventie a acestei boli.
  • Stralucirea personajelor din filme genereaza din punct de vedere psihologic nevoia de a fuma, dar pe langa aceasta mai exista o serie de alte motivatii psihologice:
  1. Pentru a se integra in grupul social;
  2. Pentru a se detensiona;
  3. Din dorinta de a parea matur si independent;
  4. Din dorinta de a slabi .

Produsele cosmetice pentru copii

Produsele cosmetice pentru copii contin ftalati, parabeni, parabeni, sodyum lauryl sulfat, parafina, propylene glicol si formadelhida, compusi chimici cu efect nociv pe termen lung.

Bebelusii sunt expusi zilnic la peste 61 de compusi chimici diferiti conform unui studiu EWG.

In SUA din cauza legii federale, producatorii de cosmetice pot folosi orice ingrediente pentru fabricarea acestora, inclusiv in cazul gamei pentru copii.

Pielea uni bebelus este cu 30% mai subtire decat a unui adult, iar acest lucru favorizeza patrunderea substantelor chimice in organism, pentru ca celulele cerebrale care bareaza penetrarea organismului nu sunt coplet formate.

Specialisti Environmental Working Group au propus in 2007cateva trucuri, care sa ajute parintii in alegerea unor cosmetice cu grad ridicat de siguranta pentru copii lor.

77% din continutul celor 1700 de produse pentru copii nu au certifcat de testare dermatologica.

Parintii pot sa-si mentina copii sanatosi reducand numarul produselor cosmetice pe care le folosesc.

In cazul in care folosesc produse pentru copii, aceiasi cercetatorii recomanda evitarea urmatoarelor ingrediente:

  • din servetelele pentru copii: brom, nitropan, diol, DMDM, hydantoin, parfum;
  • din lotiunea folosita inainte de punerea scutecului: BHA, acid boric, borat de sodiu, parfum;
  • pudra contine substante, care in contact cu particulele de aer, pot afecta plamanii in curs de dezvoltare ai copilului.

Primele saptamani din viata unui bebelus sunt decisive, in ceea ce priveste probleme dermatologice pe care acesta le va avea in viitor.

Numarul din ce in ce mai mare de copii cu eczeme se datoreaza folosirii uleiurilor si lotiunilor de baie in primele saptamani de la nastere.

Unii copii pot fi predispusi genetic la eczeme, din cauza deficientelor sistemului imunitar la nastere.

La baza psoriazisului, a astmului sau alergiilor la diverse alimente poate sta o eczema.

Este indicat sa folositi pentru copilul dumneavostra creme care sa contina conservanti, deoarece in caz contrar va expuneti copilul la diverse bacterii.

Alaptarea copilului o perioada indelungata scade probabilitatea unei iritatii provocate de scutece. In cazul unei iritatii din cauza scutecului, este contraindicata folosirea pudrei de talc. Scutecele de unica folosinta si detegentii pot provoca iritatii ale tegumentelor. Principala substanta responsabila pentru iritatie este amoniacul. Faptul ca bebelusul este brusc foarte plangacios, este un semn ca ar putea suferi de iritatie.

Cea mai simpla forma de prevenire a iritatiei este introducerea alimentelor noi, pe rand, in mometul diversificarii alimentatiei.

De la o simpla eczema, copii pot ajunge sa aiba infectii cronice ale pielii, din cauza scarpinatului excesiv.

Produsele pentru copii de la Nivea contin parabeni.O alegere corecta a scutecului presupune parcurgerea a sase pasi.

Urticaria este un indiciu ale alergiei copilului. In cazul in care urticaria este insotita de raguseala si dificultati de respiratie, este cazul sa duceti copilul la un medic alergolog sau la medic pediatru.

Apa termala este un bun adjuvant al vindecarii eczemelor, arsurilor solare, datorita faptului ca nu contine bacterii si cantitati mari de saruri minerale.

Ambalajul unui produs de protectie solara pentru copii trebuie sa contina urmatoarele precizari:crearea sub control medical, testarea dermatologica, apartenenta la gama produselor pentru piele sensibila, precum si protectia atat impotriva razelor UVA, cat si UVB.

Expunerea la soare a unui copil, este de preferat sa fie evitata intre orele 11 si 17.

Produsele de protectie solara pentru copii trebuie sa aiba un factoir de protectie pentru corp de minim 30.

Psihologii recomanda un echilibru in achizitionarea de catre parinti a cosmeticelor pentru copii, si mai ales in folosirea lor: nu este bine nici sa resctrictionezi folosirea de catre copil a acestora, dar nici sa incurajezi un exces din dorinta de a nu-i supara.

Specialistii in educatie sustin ca acestea pot fi folosite daca ajuta la dezvoltarea unui program de igiena corporala, insa folosite in scopul obiectivarii corpului pot conduce la o intelegere deformata a conceptului de frumusete, si la pierderea trasaturilor specifice copilariei.

Memoria copiilor

In saptamana a 14 -a, un fetus isi poate aminti un stimul 10 minute mai tarziu si chiar mai mult decat atat, si-l poate aminti chiar si 24 de ore.

Bebelusii de pana la sase saptamani au o memorie pe termen lung de douazeci si patru de ore, spre deosebire de cei de 16 luni a caror memorie pe termen lung este de patru luni.

Stabilirea unei rutine zilnice ajuta la dezvoltarea memoriei.

Repetarea ritualului de joaca ii va ajuta pe cei mici sa capete indemanare si sa se adapteze la mediul inconjurator.

Este usor pentru copil sa-si aminteasca o noua indemanare capatata, prin exersarea pe perioade scurte de timp, decat prin reprize lungi de joaca.

Durata totala a timpului de joaca este de 18 minute. Impartirea acestui timp pe trei zile il va ajuta sa-si aminteasca doua saptamani, ceea ce a invatat.

Foarte important pentru ca un copil sa capete imdemnare este contextul. O alimentatie corespunzatoare in primele optsprezece luni de viata este cruciala pentru dezvoltarea memoriei pe termen lung, conform cercetatorilor. In conformitate cu unele studii realizate de cercetatori ai Universitatii din Iowa, “unii copii diagnosticati cu Deficit de atentie si hiperactivitate,  de asemenea au probleme de memorare si de aceea evaluarea lor va trebui sa fie separata de tratamentul propriu-zis”.

In perioada 0-3 ani, asa numita perioada a sugarului si a anteprescolarului memoria copilului are un caracter exclusiv spontan si este legata, fie de satisfacerea trebuintelor sale biologice, fie de repetarea unor stimuli, care, in virtutea acestui fapt, sunt retinuti de la sine.

In perioada imediat urmatoare ce se intinde de la 3 la 6 ani, perioada prescolara, memoria copilului sufera modificari importante. Este de fapt perioada cand se fac eforturi deosebite de a trece spre formele superioare si mai productive ale memoriei, care coexista insa cu cele simple si mai putin productive.

La copilul prescolar predomina mai ales memoria intuitiv-plastica, concreta ca si cea afectiva, in sensul ca se retin mai ales figurile si evenimentele imediate ca si tot ceea ce provoaca emotii puternice pozitive sau negative.

Perioada scolaritatii (6/7 ani ) atrage dupa sine modificari mult mai semnificative ale memoriei, care le intrec in semnificatie pe toate cele de pana acum. Noile conditii in care este pus sa traiasca si sa actioneze copilul, noile cerinte care i se pun in fata si pe care trebuie sa le rezolve atrag dupa ele urmatoarele schimbari mai importante ale memoriei : are loc disciplinarea si ordonarea desfasurarii ei dupa o anumita logica; memoria se intelectualizeaza,in sensul ca:

  • se sprijina tot mai mult pe ratiune, pe logica, pe intelegere;
  • devine voluntara prin excelenta;
  • capata o mare plasticitate datorita schimbului interpersonal de amintiri cu ceilalti colegi de clasa;
  • creste volumul ei, castiga suplete si fidelitate;
  • devine obiect al meditatie copilului care este interesat din ce in ce mai mult de cunoasterea particularitatilor memoriei sale, de posbilitatea de a-si depasi anumite deficiente.

In scolaritatea mica (6-10 ani) copilul desi memoreaza mecanic, incearca sa introduca o serie de repere intelectuale sau strategii de invatare; din ce-i vine in minte selecteaza ceea ce corescpunde solicitarilor, sarcinilor care i-au fost fixate; isi dezvolta mecanismul reproducerii care este totusi limitat la aceasta varsta.

In scolaritatea mijlocie(pubertatea : 11-15 ani) se dezvolta tot mai mult memorarea logica, copilului nu-i mai place sa „toceasca” ci sa sesizeze esentialul; copilul incearca sa-si formeze un stil al sau propriu de a memora; memoria sa devine mai economicoasa si deci mai eficienta; copilul intervine activ in toate procesele, dar mai ales in reproducere; se dezvolta mult memoria verbal logica.

In scolaritatea mare (adolescenta: 16-18-19 ani) elevului i se redesteapta curiozitatea, el vrea sa stie cat mai mult si cat mai bine sa-si formeze o cultura si mai ales faptului ca adolescenta este perioada marilor intrebari asupra omenirii, fericirii, destinului, creste foarte mult volumul memoriei sale, caracterul ei activ si selectiv se amplifica; acum se formeaza o cultura personala, de aceea selectivitatea este foarte mare; tot acum creste caracterul organizat, sistematizat al memoriei; copilul tinde si mai mult spre a-si perfectiona propria sa memorie, deoarece prin aceasta el poate sa se impuna in fata colegilor, poate sa epateze, sa impresioneze.

Obezitatea la copii

Obezitatea la copii are implicatii serioase asupra sanatatii, chiar din punct de vedere psihologic.

Obezitatea poate fi cauzata si de factori  cum ar fi: sindromul Prade-Willi, sindromul Cushing si hipotiroidismul.

Factorii de mediu care intervin peste predispozitia genetica, determinand comportamentul individual fata de nutritie si activitatea fizica sunt  socio-economici, educationali si psihologici.

In prezent in Marea Britanie, aproximativ 20% dintre copii au greutatea peste cea normala , iar 2,5 % sunt cu mult peste aceasta sau obezi.

Studiile arata ca, obezitatea este pe cale sa devina o epidemie moderna.

Hipertensiunea craniana benigna , sindromul ovarului polichistic, hipoventilatia , bolile vezicii biliare pot aparea si ca urmare a obezitatii.

Exista numeroase clasificari ale obezitatii dar clasificarea  etiopatogenica  este cea  mai  utila pentru practician, in sensul orientarii terapeutice si a evaluarii prognostice pe baza acestui criteriu obezitatea este de doua tipuri: coumuna si secundara.

In paralel cu  alimentatia dezechilibrata, se constata o tendinta tot mai evidenta de limitare a efortului fizic si inmultirea conflictelor afective, care pot genera supraalimentatie compensatorie ca urmare a:

  • destramarii familiei;
  • pierderii unui parinte;
  • plecarii parintilor  la lucru in strainatate ( copiii fiind lasati in grija bunicilor, a altor rude sau a vecinilor);
  • traumelor in urma avortului si abuzurilor sexuale.

In adolescenta, la copii, se pot diferentia la fel ca si la adulti, trei tipuri de obezitate:

  1. Androida
  2. Ginoida
  3. Mixta
  1. Obezitatea androida este aceea in care, tesutul adipos predomina in partea superioara a corpului si la nivelulul abdomenului.
  2. Obezitatea ginoida apare in partea inferioara a corpului.
  3. Obezitatea mixta consta in dispunerea generalizata a tesutului adipos.

Terapia de prima linie in cazul obezitatii si starilor associate (hipertensiune, insulinorezistenta si dislipidemii) este reprezentata de schimbarea stilului de viata.

Referitor la dieta si activitate fizica

Obiectivul terapeutic principal variaza in functie de varsta. La copii sub 7 ani fara complicatii se urmareste mentinerea greutatii, iar la cei peste 7 ani se urmareste scaderea in greutate.

S-a demonstrat faptul ca disfunctia vasculara ce insoteste obezitatea  este partial reversibila, chiar si dupa un program scurt de corectare a dietei.

Evolutia imediata a obezitatii copilului tratat este favorabila in 3/4 din cazuri se ajunge la o greutate normala in decurs de 6, 12 cel mult 18 luni.

In conformitate cu, consensurile actuale s-a adoptat si la copii definirea cazului de obezitate pe baza indicelui de masa corporala.

Noua definitie a obezitatii, propusa  in 2007, de un comitet de experti ai Asociatiei Medicale Americane si ai Centrului de Control al Bolilor include si gradul de severitate al bolii. Pana la varsta de 16 ani este considerat obez copilul sau adolescentul a carui masa grasa depaseste cu mai mult de 20% valoarea de referinta pentru varsta si sex, iar peste 16 ani, diagnosticul de obezitate presupune o masa grasa mai mare de 25% din greutatea corporala la baieti, si peste 32% la fete.

Pentru a determina existenta obezitatii la un copil, se folosesc asa-numitele grafice de crestere, care iau in calcul indicatori precum greutatea, calculata in functie de varsta si greutatea in functie de inaltime. Este recomandat ca aceste calcule sa fie realizate de catre medicul pediatru sau medicul de familie, pentru ca pot exista multe variatii de greutate, mai ales la copiii cu varsta de pana la doi ani, dar si mai tarziu.

Doua perioade sunt de o importanta cruciala pentru viitorii adolescenti in ceea ce priveste masa corporala: primele trei luni din viata si apoi, perioada imediata dupa implinirea varstei de 3 ani.

Intre varsta de 2 si 3 ani “viteza cu care organismul copiilor castiga in greutate nu are nici o relevanta pentru masa corporala ulterioara, de la varsta adolescentei” sustine un raport publicat de o institutie de profil.

Pentru baieti, viteza de crestere la varsta de 3 luni este legata de masa corporala ulterioara dar si de dezvoltarea masei musculare. De cealalalta parte, la fete, o crestere rapida la aceasta varsta are corespondenta ulterioara doar in cresterea masei de tesut gras.

 O incercare de a combate obezitatea la copii este propunerea Comisiei Europeane si adoptata de anul acesta si de tara noastra de a distribui gratuit fructe in scoli, pentru incurajarea bunelor obiceiuri alimentare in randul elevilor, astfel incat acestia sa nu devina supraponderali.

Remedii naturiste,

Stiati ca…

Expunerea zilnica a bebelusilor la acizi grasi Omega 3, in special DHA, creste imunitatea si scade durata perioadei de convalescenta dupa o raceala.

Mierea poliflora actioneaza ca antiinflamator, antialergic, antimicrobian, expectorant, si  favorizeaza absorbtia calciului si a altor nutrienti.

Propolisul contine bioflavonoizi care-i confera efecte antiseptice, antibiotice, antifungice   si antivirale de exceptie, fiind un bun regenerator si stimulator al sistemului imunitar.

Lemnul dulce regleaza productia si eliberarea de anticorpi, avand efect antiinflamator.

Extractul de chimen negru este indicat pentru cresterea puterii de aparare a organismului, fata de agentii infectiosi tumorali sau toxici.

Echinaceea este una dintre cele mai eficiente plante studiate stiintific, cu proprietati imunostimulatoare marcante. Este recomandata pentru consum in perioadele cu risc crescut de infectii si virusuri gripale, precum si in tratarea infectiilor acute si cronice.

Afinele contin vitaminele A, E, F, PP, B(B1 si B2) . Pigmentul care da fructului culoarea  albastruie regleaza anumite procese imunitare si protejeaza corpul impotriva radioactivitatii.

Afinele de munte sunt mici, bogate in vitamine si sunt cautate in principal pentru efectul lor terapeutic. Substantele cu rol curativ, se gasesc in cantitate mare in fructele proaspete sau uscate la temperaturi scazute. Pentru a observa un efect benefic al acestora, este recomandat sa consumam  minim 150 de grame de afine pe zi. In tratarea afectiunilor cantitatea ce trebuie consumata creste de la 150 la 200, chiar 400 de grame pe zi, insa cura cu afine nu poate dura mai mult de patru saptamani. Printre bolile care pot fi vindecate cu ajutorul curei de afine se numara si virozele. Cura cu afine imbunatateste imunitatea in fata agresiunilor virale si creste rezistenta organismului la accesele de febra. In timpul verii acestea se consuma in portii de 250-300 de grame zilnic, timp de trei saptamani, pentru a preveni aparitia afectiunilor virale. In sezonul rece se consuma 500-1000 de ml pe zi, din maceratul la rece, timp de 20-30 de zile?

Macesele sunt folosite in tratarea infectiilor respiratorii, inca din perioada celui de-al doilea razboi modial, cand din cauza numarului foarte scazut de medicamente, acestea au capatat o importanta strategica, deoarece  imbunatatesc activitatea sistemului imunitar si intaresc epiteliile respiratorii, ajutandu-le sa-si exercite rolul de bariera in fata microorganismelor infectioase.  Studii facute in aceeasi perioada au conchis ca, un tratament de 3-4 saptamani cu macese previne infectii precum: bronsita virala si bacteriana, pneumonia, viroza pulmonara.

Usturoiul a fost mentionat pentru prima data ca medicament, intr-un tratament sanscrit, in urma cu 5000 de ani, fiind recomandat de Pasteur ca remediu antiinfectios, in timpul primului razboi mondial.

  1. 3-4 catei de usturoi  proaspeti consumati zilnic, reduc cu o treime riscul imbolnavirii de gripa, in perioadele cu epidemii. Pe langa faptul ca intareste sistemul imunitar , el contine o serie de substante care incetinesc ritmul de inmultire al virusilor gripali.
  2. 2-3 catei de usturoi  proaspeti sau o portie de mujdei consumata zilnic reduce unele simptome ale racelii , precum si timpul necesar pentru vindecare.

Decoctul de ceapa poate fi folosit pentru a trata tusea persistenta sau convulsiva, datorita faptului ca ajuta la eliminarea secretiilor de pe arborele bronsic si reface epiteliile distruse de infectia respiratorie?

Frunzele de leustean proaspat consumate cu regularitate au un efect benefic, in prevenirea racelii si gripei prin continutul de uleiuri votatile si polizaharide care stimuleaza functionarea sistemului imunitar.

 Patrunjelul este un adjuvant al mecanismelor de aparare ale  organismului  prin suprimarea bacteriilor daunatoare, fiind totodata un intaritor al sistemului imunitar?  Tinctura si infuzia de cimbru  pot fi folosite pentru tratarea tusei, bronsitei si raguselii.

Fructul de Noni, care creste in regiunea Asiei de Sud si subcontinentale are un aport important la cresterea imunitatii, prin stimularea celulelor T si B, precum si a macrofagelor si celulelor limfocitare.

Cele mai mici preturi pentru tratamente si produse naturiste le gasiti in farmacia naturista “PLANTA NATURA” din orasul Rosiori de Vede, Judetul Teleorman, situat in noua piata agroalimentara, etajul 1 spatiul E72.

Ce trebuie sa stiti despre alimentele organice

Ce inseamna  “organic” ?
Termenul “organic” este definit in mod oficial pentru produsele naturale si controlat de catre diferite institutii care au competente in acest domeniu. Pentru a pune eticheta de produs alimentar „organic” acesta  trebuie sa indeplineasca anumite standarde.

Ce sunt  produsele ecologice?
Produsele ecologice trebuie sa fie cultivate fara utilizarea substantelor chimice sau pesticide. Agricultorii trebuie sa utilizeze mijloace naturale, pentru a controla insectele si buruienile. Sunt utilizate ingrasaminte naturale precum compostul. Dupa recoltare, produse organice nu pot fi tratate cu produse de conservare. Termenul organic exclude, de asemenea, alimentele care au fost modificate de catre oameni de stiinta, cum ar fi pepenele verde fara seminte.
Obiectivele agriculturii ecologice sunt de a reduce impactul negativ asupra mediului si pentru a creste durabilitatea. Durabilitate inseamna ca practicile agricole sunt proiectate pentru a avea grija de teren, pentru a ne asigura ca este productiv si util pentru o lunga perioada de timp.

Ce sunt produse ecologice din carne?
Produse ecologice din carne trebuie sa provina de la animale crescute intr-un mediu natural. Acest lucru inseamna ca agricultorii dau animalelor furaje ecologice si traiesc intr-un mediu liber. Animalele nu sunt tratate cu hormoni de crestere sau antibiotice utilizate adesea in produsele non-organice. Practicile agricole sunt, in general, ecologice.
Etichete diferite pentru produsele organice:

  • 100% organic inseamna ca produsul a fost produs si prelucrat folosind numai metodele aprobate si ingrediente organice. Aceasta eticheta este deseori folosita pe un singur produs(ingredient), cum ar fi: fructe sau oua;
  • Produsele ecologice care contin ingrediente  cel putin 90% organice;
  • Produse realizate din produse ecologice si includ ingrediente cel putin 75% organice.
  • Alte etichete sunt comune, cum ar fi: naturale, durabile sau animale hranite cu iarba. Acesti termeni nu sunt definiti in mod oficial si nici nu sunt controlati de institutiile abilitate pentru stabilirea produselor organice. Nu exista nici o garantie ca aceste produse urmeaza aceleasi standarde necesare, in scopul de a utiliza o eticheta ecologica.

Sunt produsele  ecologice o alegere mai buna decat alte produse?
Produsele ecologice sunt foarte des prezentate ca o alternativa pentru o viata sanatoasa.

Sunt ele cu adevarat diferite?

Nutritie. Unele alimente organice au valoare nutritiva la fel ca versiunile non-organice, in timp ce altele pot avea o valoare nutritiva mai mare. De exemplu, merele organice au valori nutritive la fel sau chiar mai mari decat cele non-organice. In schimb, unele fructe si legume au valori mai mari de minerale din cauza diferentelor intre agricultura ecologica si cea non-organica.
Ingrediente artificiale. Desi, ingrasamintele si pesticidele sunt frecvent utilizate in industria alimentara.  Unii oameni se tem de efectele pe termen lung pentru ca aceste substante chimice artificiale pot avea efect nociv asupra sanatatii umane si a dezvoltarii individului. In timp ce medicii nu stiu sigur ce probleme de sanatate pot provoca ingrasaminte artificiale si pesticidele, consumul de alimente organice pot reduce riscul de aparitie a problemelor de sanatate.

Aroma. Pentru ca alimentele organice nu au conservanti, acestea sunt adesea achizitionate de la producatorii locali, acestea fiind proaspete. Pentru ca nu au chimicale si arome artificiale, acestea au un gust mult mai natural. In timp ce eticheta ecologica nu garanteaza o mai buna aroma si nici nu garanteaza prospetimea produsului, sigur va avea un gust mai bun decat un produs non-organic.

Mediu. Agricultura ecologica este destinata pentru a avea un mediu mai bun, mai curat. De asemenea, garanteaza conditii de trai mult mai naturale pentru animale. Agricultura ecologica nu poate folosi pesticide, ceea ce, pe termen lung, reduce riscul nociv care apare de-a lungul timpului asupra plantelor, animalelor domestice/salbatice cat si terenului.

Longevitatea. Deoarece nu au conservanti, produsele organice, de obicei, nu dureaza mai mult ca cele non-ecologice.

Cost. Dupa cum probabil ati observat, produsele ecologice sunt deseori mai scumpe decat alimentele non-organice. Acest lucru se datoreaza in mare masura,costului mai ridicat al agriculturii organice, precum si faptului ca acest tip de agricultura nu este practicat intensiv.. Deoarece din in ce mai multe persoane folosesc produse organice, probabil, preturile vor scadea. In zonele din tara in care produsele ecologice sunt achizitionate mai frecvent, costul tinde sa scada in timp.
Pe masura ce fiecare familie ia in considerare ca alimentele organice sunt mai potrivite atunci si riscul de aparitie al bolilor va scadea.  ATENTIE! Eticheta ecologica inseamna practici agricole si prelucrare naturala aproduselor, dar nu este o garantie de continut nutritiv sau valoare.

Orice cumparati, asigurati-va ca verificati informatiile nutritionale de pe ambalaj.

 

ADHD – boala deficitului de atentie

Attention Deficit Hyperactivity Disorder sau ADHD este o boala cunoscuta in lumea intreaga pentru faptul ca afecteaza in mod grav atentia. In termini medicali, boala mai este cunoscuta si ca sindrom hyperkinetic.

In urma studiilor recente realizate in Europa, s-a dovedit faptul ca boala se manifesta genetic, pacientii de gen masculin fiind predominanti (9%) fata de femei (3%).  Asa cum am mentionat mai sus, sindromul pare sa se propage in mod genetic, astfel ca marea majoritate a celor ce sufera de ADHD au sau au avut rude ce au suferit la randul lor de aceasta boala.

Cum se manifesta ADHD?

Lobul frontal al creierului uman este locul unde se afla centrii ce au ca sarcina prelucrarea informatiilor si a perceptiilor sezoriale. Dopamina, un neurotransmitator raspunzator, este cea care nu functioneaza la cel mai inalt nivel in cazul persoanelor ce sufera de ADHD. S-a observat, prin folosirea PET (tomografia cu emisie de pozitroni) faptul ca in aceste zone unde dopamina lucreaza cu un randament sub cel normal, nivelul consumului de oxigen si glucoza este mai scazut. Acest aspect se observa mai ales la copii.

O manifestare fizica a sindromului hyperkinetic ADHD o reprezinta un lob frontal mai mic in ceea ce priveste dimensiunile, fata de cel al unei persoane sanatoase. Factori precum consumul de alcool si tutun pot agrava simptomele de ADHD ale pruncului inca ne-nascut. Studiile arata cum nivelul crescut de plumb din corpul prescolarilor agraveaza simptomele sindromului.

Se poate trata sindromul ADHD?

Din pacate, boala deficitului de atentie nu se poate trata definitiv, aceasta fiind o tulburare a metabolismului cerebral. Totusi, ADHD poate fi tinut sub control, cu ajutorul unor programe de educare, atat a parintilor cat si a copilului suferind de ADHD.

O integrare cat mai buna in societate, programarea activitatilor, familiarizarea parintilor cu efectele si simptomele deficitului de atentie pot ajuta enorm de mult copilul suferind. De asemenea, se recomanda practicarea terapiei comportamentale, ceea ce va ajuta bolnavul sa invete sa-si controleze reactiile.

Psihoterapia este inca o metoda foarte buna de a controla ADHD; aceasta presupune practicarea de activitati sportive de catre cel bolnav. Cele mai eficiente s-au dovedit a fi cataratul, echitatia si judo-ul.

Exista si alternativa tratamentului medicamentos impotriva ADHD, insa este necesar ca acesta sa nu fie administrat ca unic tratament, ci sa fie combinat cu metodele mentionate mai sus. Astfel, pe langa activitatile de tip terapeutic se pot administra in mod judicios Metilfenidat, un medicament care elibereaza dopamina, optimizandu-se astfel functionarea celei deja existente in corp.

ADHD-ul nu are din pacate un tratament definitiv, care sa inlature sindromul, insa, cu perseverenta si educatie medicala, simptomele acestuia pot fi tinute sub control pe cale terapeutica si in cazui severe, medicamentoasa.

Avantajele si riscurile nasterii sub apa

Orice femeie isi doreste zero complicatii si o nastere cat mai usoara cu un travaliu scurt. De asemenea, orice mamica isi doreste ca al ei bebelus sa fie sanatos din prima clipa a vietii sale. Acesta este motivul datorita caruia nasterea sub apa a devenit din ce in ce mai populara in Europa si America.

Nasterea sub apa reprezinta un proces indelungat, nu in ceea ce priveste expulsia fatului, ci pregatirea mamei pentru acest tip de nastere. Antrenamentul, daca poate fi numit astfel, incepe odata cu implinirea a 5 luni de sarcina, cand femeia insarcinata ia primul contact cu bazinul unde va avea loc nasterea.

Sub supravegherea unui medic, aceasta invata cum sa respire in fluent, pentru a reduce si mai mult durerile nasterii. Chiar si asa, apa este cea care ajuta cel mai mult, avand un caracter endomorf. Acest lucru inseamna ca apa ajuta la relaxarea muschilor, diminuand astfel si riscul unei fracturi vaginale. De asemenea, apa influenteaza si dilatarea colului uterin, facand-o mai usoara.

Apa din bazin este mentinuta la 37 de grade, aceeasi temperatura cu cea a corpului uman, stabilizand-o pe aceasta din urma, astfel ca fortarile din timpul nasterii se pot face fara riscuri. Apa mai ajuta si la fluentizarea circuitului sanguin, din nou reducandu-se riscul hiperactivitatii cardiace. In cazul opus, in care pulsul fatului scade excesiv, mama este scoasa din apa si este pregatita in regim de urgenta pentru alta modalitate de nastere.

Este important ca medicul ce asista la nastere cat si in timpul procedurilor de acomodare cu apa, sa fie instruit pentru o astfel de nastere, deoarece se pot afla in pragul luarii unor decizii rapide, ce tin de siguranta mamei si a fatului. Lipsa unei instruiri poate duce la situatii in care viata mamei si a copilului sunt puse in pericol.

Bazinul in care se va desfasura nasterea este supus unor reguli stricte de igiena, de aceea foarte putine clinici sunt dotate corespunzator pentru practicarea nasterilor sub apa. Chiar si apa din bazin trebuie analizata pentru a elimina riscul unor bacterii care pot imbolnavi mama. In 2001, in urma neverificarii apei de catre medici, o mama s-a imbolnavit de septicemie la scurt timp dupa nasterea sub apa, si s-a stins din viata la scurt timp. Dupa acest incident colegiul medicilor a interzis temporar practicarea nasterilor sub apa.

Opus zvonurilor, copilul nu sufera niciun soc in momentul in care se naste in apa, deoarece ajunge intr-un mediu foarte asemanator placentei, unde a stat timp de 9 luni de zile. Se poate spune chiar faptul ca fatul va avea parte de o acomodare mai usoara, netrecand direct intr-un mediu plin de oxigen.

Totusi, se pare ca exista un anumit risc in ceea ce privestii copii nascuti sub apa. Declaratiile medicilor sustin ca o mare parte din bebelusii nascuti altfel au avut probleme de integrare in mediul inconjurator si mai mult, au prezentat probleme respiratorii.

Revenind la mama, un ultim risc pe care il prezinta nasterea sub apa este cantitatea de sange pierduta. Este vorba de faptul ca aceasta cantitate nu poate fi estimata corect, astfel ca este posibil ca femeia insarcinata sa piarda mai mult sange decat este normal, fara ca medicii sa realizeze acest lucru.

In final, concludem faptul ca, desi nasterea sub apa inseamna mai putine dureri si efort, trebuiesc luate in considerare riscurile pe care o astfel de nastere le implica. Ca si mama, este strict necesara documentarea despre o astfel de metoda, si de asemenea, alegerea unei clinici cu doctori specializati in nasterile subacvatice. In acest fel, faceti un bine atat fatului cat si dumneavoastra.

Optiuni de dieta pentru a preveni cancerul: Mituri si Fapte

Ce dieta sanatoasa sa abordam pentru o viata sanatoasa?
Cercetarile au aratat ca o dieta sanatoasa scade riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer, diabetul de tip 2, osteoporoza si bolile de inima.
Un alt beneficiu al unei nutritii bune este ca ajuta la menţinerea unei greutati optime. Cresterea in greutate duce la aparitia riscului aparitiei diferitelor tipuri de cancer, boli de inima, hipertensiune arteriala şi multe alte probleme de sanatate. O dieta bogata in fibre, saraca in grasimi pot ajuta sa slabestiti si sa va mentineti.
Ce pot face pentru a imbunataţi dieta?
O dieta sanatoasa include o varietate de fructe, legume, cereale integrale, leguminoase (fasole uscata si mazare), nuci şi seminţe. Pentru proteine ​​suplimentare, consumati cantitati moderate de peşte, pasari de curte, carne slaba şi scazuta in grasime şi produse lactate degresate.
Anumite grasimi trebui sa fie parte a unei diete sanatoase. Ele pot reduce riscul de boli. Studiile au aratat ca utilizarea grasimilor “bune” in loc de grasimi saturate poate ajuta la scaderea nivelului de colesterol total.

 

Aceste grasimi “bune” includ urmatoarele:

  • Grasimi mononesaturate – se gasesc  in rapita, masline, avocado, uleiuri de arahide, nuci şi in alte uleiuri;
  • Grasimi polinesaturate – se gasesc in uleiurile vegetale cum ar fi uleiurile de porumb, floarea soarelui si sofran, precum şi in seminţe de susan, seminţe de floarea-soarelui, porumb, soia, si multe alte tipuri de cereale, leguminoase, nuci si seminte;
  • Omega-3 acizi graşi de obicei sunt gasite in peştelr “gras”, cum ar fi: somon, hering, sardine şi macrou.

Acizii grasi Omega-3 din peşte sunt deosebit de bune pentru sanatate. De exemplu, studiile au aratat ca pot reduce riscul de inflamatie sau atac de cord, daca esti predispus la risc pentru boli de inima.
Ce sunt fitochimicale?
Fitochimicalele sunt substanţe gasite in alimente bazate pe plante. Unii experţi sugereaza ca oamenii pot reduce riscul de cancer daca mananca mai multe fructe, legume şi alte alimente care contin fitochimicale. Acestea pot aduce beneficii oaseleo, inimii si sanatatii creierului.
Tipuri comune de fitochimicale includ beta-caroten, vitamina C, acid folic şi vitamina E. Surse bune de fitochimicale includ broccoli, conopida, morcovi, rosii, usturoi, mazare şi fasole (inclusiv soia), cereale integrale, nuci, seminte de in si grapefruit.
Studiile in desfasurare inceca sa gaseasca alimentele si substantele nutritive care pot reduce riscul de cancer. Consumul unei cantitati mai mari de legume si fructe, a fost legata de un risc mai mic de caceral la plamani, esofag, stomac si colon. Totusi, cercetatorii nu stiu care din nutrientii din fructe si legume sunt cei mai utili.
Unele date indica faptul ca vitamina D si calciu pot reduce riscul de cancer colorectal. Cu toate acestea, aceste rezultate nu au fost consistente. Dovezile sugereaza, de asemenea, faptul ca acidul folic poate reduce riscul de cancer. Puteţi reduce riscul de avea probleme de sanatate daca ve-ti consuma cel putin 5 tipuri diferite de legume pe zi. O dieta sanatoasa include, de asemenea si cerealele.
Multi suplimeteaza dieta cu produse gen plafar – suplimente alimentare. Inainte de a va trata pe aceste cai este bine sa va consultati cu medicul de familie in cazul adultilor si cu medicul pediatru in cazul copiilor. Spre deosebire de medicamente aceste produse nu urmeaza aceleasi procedee de testare ca si medicamentele pentru a se dovedi daca functioneaza bine si sunt sigure.  Efectuarea de modificari extreme in dieta va poate expune la aparitia unor probleme de sanatate noi.
Ce alimente poate creşte riscul de a dezvolta cancer?
Deşi nu exista dovezi clare cu privire la anumite alimente, unele dintre ele pot creşte riscul de cancer. Acestea includ urmatoarele:

  • Carne puternic procesata, cum ar fi şunca, slanina, carnaţi, salam şi Bologna – pot creste riscul de cancer colorectal, daca le mananci prea des;
  • Alimentele care sunt bogate in grasimi saturate pot contribui la creşterea in greutate. Excesul de greutate creste riscul de multe tipuri de cancer;
  • Alcoolul creste riscul de cancer al gurii, faringelui, esofagului, ficat, san si colorectal.

« Pagina precedentăPagina următoare »